IMPORTANȚA EDUCAȚIEI PARENTALE ÎN PROCESUL DE STIMULARE A PARTICIPĂRII ȘCOLARE ÎN CICLUL PREȘCOLAR
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară: 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenţie: 2.2 „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”
ID proiect: POSDRU/162/2.2/S/141828
Titlul cererii de finanţare: „Copiii romi se întorc la școală – prevenirea abandonului școlar se face de la grădiniță”
IMPORTANȚA EDUCAȚIEI PARENTALE ÎN PROCESUL DE STIMULARE A PARTICIPĂRII ȘCOLARE ÎN CICLUL PREȘCOLAR
August 2014
În acest articol ne vom referi la necesitatea creșterii nivelului de participare școlară pentru grupurile vulnerabile. Educația parentală și cursurile de parenting sunt utile pentru părinți indiferent de vârsta copilului lor și/sau de statutul socio-economic al familiei, dar ea devine îndeosebi utilă atunci când părintele nu a avut acces la educația formală, când nivelul de trai este scăzut iar părintele consideră că școala nici nu este atât de importantă.
Fie că este adresată copiilor sau adulților, accesul la educație este un simbol al nivelului bunăstării unei comunități. Atunci când vorbim de acces la educație ne referim în primul rând la existența unei instituții educaționale în comunitatea respectivă, la proximitatea acesteia și accesibilitatea la serviciile oferite de aceasta din punct de vedere fizic (drumuri accesibile, mijoace de transport, distanțe reduse).
Făcând referire la beneficiar (copil sau adult), accesul la educație devine facil atunci când nevoile de bază îi sunt îndeplinite în primul rând: dacă a mâncat în ziua respectivă, dacă a avut cu ce să se încalțe pentru a ajunge la școală, dacă nu îi este frig și este odihnit, atunci copilul își va permite ”luxul” de a se bucura de educație.
Rezolvarea acestei situații devine vizibilă atunci când descoperim corelația directă dintre nivelul de educație și nivelul de trai: persoanele cu o participare mai îndelungată la procesul de învățământ au și un nivel mai înalt al bunăstării – pe scurt, trăiesc mai bine. Întrebarea imediat următoare este cum anume ar trebui să se intervină pentru a crește nivelul educațional al celor cu un nivel de trai scăzut astfel încât, pe termen lung, să se faciliteze de fapt accesul la o viață mai bună pentru copiii ce provin din aceste familii. Schema de intervenție în acest caz nu este de tip clasic, ci o include pe aceasta: astfel pe lângă furnizarea unor mijloace minime de trai pentru aceste familii pe o perioadă scurtă de timp, li se oferă acestora și câteva mijloace de a ”crește”.
Astfel, un părinte care primește un minim de informație va deveni mai implicat în educația copilului său pentru că el însuși va conștientiza că educația este un bun pe care îl primești și pe care nu poți să îl pierzi niciodată. Prin participarea la cursuri de educație parentală, părintele ajunge să înțeleagă rolul educației în transformarea copilului său în adult și pentru că el, adultule se poate raporta la experiențe în care ar fi avut nevoie de cunoștințe mai ample dintr-un anumit domeniu, în care viața lui ar fi fost mai bună dacă ar fi beneficiat de o educație mai amplă.
Educația parentală este benefică pentru că îl determină pe adult să accepte faptul că, indiferent de vârsta pe care o are acum copilul său, acesta va deveni la un moment dat adult și va trebui să se descurce singur pe baza cunoștințelor pe care și le-a însuțit sau a abilităților pe care le-a dobândit – prin aceasta ne referim inclusiv la abilitățile sociale.
În contextul actual ”cei șapte ani de acasă” nu descriu deci doar un context spațio-temporal, ci fac evident referire la o perioadă în care copilul învață reguli noi, se adaptează la contexte diverse, dobândește abilități de comunicare și relaționare alături de persoanele care îl îndrumă pe acest traseu – fie că acestea fac parte din familie sau reprezintă o instituție educațională. Prin participarea școlară a copiilor de vârstă preșcolară se pun bazele educaționale ce le vor permite acestora o participare îndelungată la procesul educațional. Neparticiparea copiilor la educația preșcolară îi va priva de integrarea facilă la nivelul învățământului primar, va face adaptarea școlară dificilă și va facilita abandonul școlar timpuriu cu ample consecințe pe termen lung: analfabetism, nivel de trai scăzut, șomaj, creșterea numărului de asistați social, etc. În fapt, acea persoană va fi mereu o victimă pentru că nu va deține uneltele necesare pentru a-și furniza un nivel de trai mai bun.
Concret, prin implicarea părinților în cursuri de educație parentală, aceștia vor fi stimulați să fie mai atenți la copii lor și la nevoile acestora. Vor deveni mai prompți în a furniza răspunsuri adecvate la nevoile și cerințele acestora, vor cunoaște diferențele datorate vârstei sau temperamentelor diferite și vor reacționa în cunoștință de cauză. Vor învăța să acționeze pentru binele pe termen lung al copilului și vor ști să negocieze cele mai bune reguli pentru și împreună cu copiii lor.
Prin intermediul cursurilor de educație parentală, părinții vor afla că timpul petrecut alături de copiii lor e la fel de important ca munca pe care o depun pentru a le furniza un trai decent și că inclusiv pentru copii lor recompensele imateriale sunt la fel de bune ca cele materiale. Că este important în procesul de creștere al unui copil să învețe de la o vârstă mică să respecte un program orar și că furnizarea unei rutine îl va face mai disciplinat și va ușura sarcinile părintelui.
Implicarea părinților în cursuri de educație parentală ajută la consolidarea familiei, la o mai bună legătură între părinte și copil, inclusiv din punct de vedere emoțional, alături de o mai bună înțelegere a nevoilor fiecăruia și de îndeplinire a acestora. Faptul că părintele știe cum să răspundă nevoilor copilului său îl va asigura pe cel din urmă că părintele este disponibil și îl va determina pe copil să fie mai receptiv la cerințele părintelui pentru că între cei doi se va crea o legătură bazată pe colaborare, mai mult decât pe oponență. Astfel, părintele va transmite cu ușurință regulile noi de învățare, de implicare în sarcinile școlare și/sau casnice – evident nu cele mai atractive pentru copil – dar la care copilul va răspunde pozitiv deoarece la baza acceptării regulilor noi stă o relație bazată pe respect, negociere și colaborare spre scopul comun de a evolua împreună.